"... cand nu vom mai fi copii..."

.. si la zece ani dupa 2000, cat de copil mai esti? Mai deloc, cel mai probabil; matur, tarait printre responsabilitati, scheme de imbogatire (macar cat sa'ti iei un apartament, acolo, si tu) si griji ce acum zece- cins'pe ani ti s'ar fi parut cel putin ridicole, esti mandru de statutul tau de adult in ascensiune, de "om cu viitor".

Si faci... exact ce am vazut candva: dai o spaga mica sa intre nevasta'ta pe post bun,te plangi continuu de cat de mult muncesti, te bucuri ca esti "cineva" chiar daca salariul tau e cam tot atat de mare cat al matusa'tii care e vanzatoare la chioscul de la colt, iti vorbesti seful pe la spate - doar nu e sef pentru ca e mai bun, ci doar pentru ca tarfa aia de nevasta'sa i'a facut ochi dulci patronului la ultima petrecere data de firma - macar atata sa va dea, ca au de unde, umflatii! - , la coada la doctor te certi cu cel din fata ta, intri cu caciula in mana si iesi injurand printre dinti ...

Ai, in schimb, toate avantajele omului modern: cartile au devenit filme, filmele si ele sunt 3D'uri, plodul iti deschide calculatorul si'ti cauta printre jocuri [inca nu i'ai dat voie sa vada SAW, a citit nevasta'ta undeva pe net ca e periculos pentru copii uitatul la filme de lung metraj], faci bani pe net si economisesti petrecandu'ti un sfert din viata in magazinele cu reduceri.

Inca alergi in imlpinirea viselor marete, dar acum o faci legitim; copilaria ta se revolta la fiecare schimonoseala a fetei, la fiecare noapte nedormita de cate planuri ai in cap, la fiecare injuratura mormaita printre dinti, cu caciula in mana si cu zambetul milog pe fata. Dar tu nu mai esti copil. Si anul 2000 a trecut demult...

Gandindu'ma mai bine, pare mai degraba blestem decat implinire.