Motto:
"Pretindeti a crede in Dumnezeu! tuna preotul, pentru ca veniti la biserica duminica, fiindca va chinuiti semenii, fiindca nu cunoasteti rusinea si nu aveti deloc mustrari de constiinta..." (Boris Vian, Smulgatorul de inimi)
Mai ieri seara am prins din zbor o stire pe cat de simpla si fara interes aparent, pe atat de comentabila: autoritatile mexicane i'au permis unui copil sa isi contiune cariera de matador, contrar protestelor nu-mai-stiu-caror-asociatii-internationale-de-protectie-exagerata (-si-mai-ales-prost-inteleasa). Asta mi'a adus aminte si de discutiile lungi despre "privarea de libertate a femeilor islamice" (veneau atunci tot felul de cucoane sa isi dea cu presupusul despre nefericirea femeilor fortate sa poarte val...). Subiectele de genul asta ma fac sa ma intreb cat de departe suntem de o incercare de tipizare in masa a comportamentului uman (americanii ie de vina!!!). Am scris sute de etichete cu "rau", "gresit", "imoral" si acum dam fuga sa le aplicam pe frunti mai late sau mai inguste din lumea larga, tragandu'i de manuta pe cei ce nu se incadreaza in tipare, pregatindu'ne nuielele ridicole, lasandu'i perplecsi pe bietii vinovati care nu faceau altceva decat sa isi urmeze niste traditii impamantenite de secole.
[deviere voita de la subiectul initial]
Iar cand toti au fost pedepsiti, ne asezam si respiram usurati: am mai facut o fapta buna; am facut dreptate printre cei care nu o cunosteau. "Adica cum?" "-Poi, adica acum am aratat ca suntem buni" "-Adica cum?" rasuna ecoul, iritant "-Aratandu'le lor ca sunt rai"...
Banalul uman nu se reneaga nici macar la cele mai inalte trepte. Cea mai eficienta analiza este cea aplicata altora. Vei exersa, fara a fi fortat sa te pui pe tine insuti in discutie. Oglinda e doar un obiect inutil, asezat insolent in fata altora, niciodata in fata ta. Dar obiectiile tale sunt pertinente, opiniile tale isi gasesc justificare. Tai in carne vie si nu te poate nimeni contrazice pentru ca tu ai dreptate si doar smintitii ar indrazni sa spuna altcumva. Esti un om admirabil, care munceste, judeca, se integreaza, care are capacitati intelectuale de o anvergura incontestabila si care poate deveni oricand un exemplu pentru cei din jur - desi stim cu totii ca vei refuza modest aceasta onoare, vei capata chiar un aer de rebel neinteles, refuzand sa fii "ca toti" tocmai din cauza ca tu stii ca esti ceva mai sus (dar ai inima buna si nu vei spune asta nimanui, de mila sa nu jignesti saracele vietuitoare comune...).
Ma bombardeaza, ma sufoca, stirile, emisiunile si campaniile in care cate o tara intreaga doneaza pentru a'i face fericiti pe cei mai saraci ca ei. Ii aud vorbind si mi se pare ca pentru multi dintre ei asta e una dintre modalitatile de a'si cumpara impacarea. Au platit; acum vor putea fi cruzi, falsi, mai viciati decat orasele in care traiesc. La urma urmelor, e vorba doar de echilibru.
"Pretindeti a crede in Dumnezeu! tuna preotul, pentru ca veniti la biserica duminica, fiindca va chinuiti semenii, fiindca nu cunoasteti rusinea si nu aveti deloc mustrari de constiinta..." (Boris Vian, Smulgatorul de inimi)
Mai ieri seara am prins din zbor o stire pe cat de simpla si fara interes aparent, pe atat de comentabila: autoritatile mexicane i'au permis unui copil sa isi contiune cariera de matador, contrar protestelor nu-mai-stiu-caror-asociatii-internationale-de-protectie-exagerata (-si-mai-ales-prost-inteleasa). Asta mi'a adus aminte si de discutiile lungi despre "privarea de libertate a femeilor islamice" (veneau atunci tot felul de cucoane sa isi dea cu presupusul despre nefericirea femeilor fortate sa poarte val...). Subiectele de genul asta ma fac sa ma intreb cat de departe suntem de o incercare de tipizare in masa a comportamentului uman (americanii ie de vina!!!). Am scris sute de etichete cu "rau", "gresit", "imoral" si acum dam fuga sa le aplicam pe frunti mai late sau mai inguste din lumea larga, tragandu'i de manuta pe cei ce nu se incadreaza in tipare, pregatindu'ne nuielele ridicole, lasandu'i perplecsi pe bietii vinovati care nu faceau altceva decat sa isi urmeze niste traditii impamantenite de secole.
[deviere voita de la subiectul initial]
Iar cand toti au fost pedepsiti, ne asezam si respiram usurati: am mai facut o fapta buna; am facut dreptate printre cei care nu o cunosteau. "Adica cum?" "-Poi, adica acum am aratat ca suntem buni" "-Adica cum?" rasuna ecoul, iritant "-Aratandu'le lor ca sunt rai"...
Banalul uman nu se reneaga nici macar la cele mai inalte trepte. Cea mai eficienta analiza este cea aplicata altora. Vei exersa, fara a fi fortat sa te pui pe tine insuti in discutie. Oglinda e doar un obiect inutil, asezat insolent in fata altora, niciodata in fata ta. Dar obiectiile tale sunt pertinente, opiniile tale isi gasesc justificare. Tai in carne vie si nu te poate nimeni contrazice pentru ca tu ai dreptate si doar smintitii ar indrazni sa spuna altcumva. Esti un om admirabil, care munceste, judeca, se integreaza, care are capacitati intelectuale de o anvergura incontestabila si care poate deveni oricand un exemplu pentru cei din jur - desi stim cu totii ca vei refuza modest aceasta onoare, vei capata chiar un aer de rebel neinteles, refuzand sa fii "ca toti" tocmai din cauza ca tu stii ca esti ceva mai sus (dar ai inima buna si nu vei spune asta nimanui, de mila sa nu jignesti saracele vietuitoare comune...).
Ma bombardeaza, ma sufoca, stirile, emisiunile si campaniile in care cate o tara intreaga doneaza pentru a'i face fericiti pe cei mai saraci ca ei. Ii aud vorbind si mi se pare ca pentru multi dintre ei asta e una dintre modalitatile de a'si cumpara impacarea. Au platit; acum vor putea fi cruzi, falsi, mai viciati decat orasele in care traiesc. La urma urmelor, e vorba doar de echilibru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu